Ceea ce scriu aici, sunt lucruri pe care le-am învățat de-a lungul timpului. Cu siguranță și eu, ca mulți alții, am avut momente în care am avut un impact negativ, fără să fiu conștient. Însă acest lucru nu-l pot folosi ca scuză la infinit și încerc în fiecare zi să devin mai conștient de acțiunile mele, mai atent și să învăț din greșeli. Știu că puterea exemplului este mai importantă decât a arăta cu degetul sau a-i judeca pe cei din jur.
Pentru mine, timpul petrecut în natură nu înseamnă doar fotografii spectaculoase, ci și o responsabilitate față de locurile în care mă aflu și animalele pe care le documentez. Încerc să-mi pun foarte des întrebarea: „De ce sunt aici? Care este scopul meu?”, iar comportamentul meu trebuie să reflecte răspunsul la această întrebare.
Zimbru eliberat în sălbăticie - Măgura Zimbrilor, Armeniș.
M-am gândit la câteva principii pe care le aplic și care cred că se aplică oricui, indiferent dacă este fotograf sau doar o persoană pasionată de natură:
• Respectul față de viața sălbatică. Sunt foarte atent la acest aspect și cred că este unul dintre cele mai importante pentru mine. Nu sunt de acord cu abordările agresive, cu o presiune inutilă asupra unor animale doar pentru a le fotografia. Este imperativ să cunoaștem bine subiectul, să înțelegem când este cel mai potrivit moment pentru a le fotografia cu un impact minim. De exemplu, nu pot concepe să deranjezi păsările atunci când cuibăresc, animalele în ritualul lor de împerechere sau în zonele unde se odihnesc și se hrănesc. Se poate face acest lucru doar atunci când cunoști foarte bine animalul și folosești metode de camuflaj: un cort de camuflaj, un „hide” improvizat la fața locului, haine care se integrează în peisaj – dar toate acestea presupun un proces de durată care nu duce la rezultate instantanee și trebuie să te asiguri că nu ai impact asupra speciei respective.
• Comportament responsabil față de animalele sălbatice. Asta înseamnă că nu folosesc momeală sau sunete artificiale. Nicio fotografie nu este justificată dacă animalul își modifică comportamentul sau pierde inutil energie din cauza interacțiunii cu omul. În cazuri extrem de rare, înțeleg acest lucru, de exemplu atunci când sunt implicate acțiuni de cercetare realizate de biologi sau când este vorba despre documentarea unei specii importante pentru un proiect cu impact pozitiv pe termen lung – dar în niciun caz pentru o fotografie destinată rețelelor sociale.
• Unele zone nu trebuie să devină populare. De multe ori am ales să nu specific locul pe care l-am fotografiat, deoarece anumite microhabitate sunt fragile, iar prezența unui număr mare de persoane ar duce rapid la degradarea lor. Uneori, dacă vrem să ne bucurăm de natură în forma ei pură și sălbatică, este important să nu o facem cunoscută și să o împărtășim cu ceilalți doar prin fotografii.
• Să prezint natura așa cum este. Consider că este important ca atunci când împărtășesc momente cu cei care mă urmăresc, să fiu onest și să transmit exact ceea ce am văzut în acel moment. Ca atunci când aceste persoane vor ajunge în locurile respective, să le recunoască și să nu aibă impresia că au fost păcălite.
Pădure mixtă în Parcul Național Buila-Vânturarița
• „Leave no trace” – să nu las urme. Încerc pe cât posibil să las locul pe care îl explorez așa cum l-am găsit sau chiar mai bine, în caz că alții au lăsat resturi în urma lor, încerc să le adun. Sunt foarte atent atunci când plec dintr-un loc: de la procesul de a "ciufulii vegetația" unde am montat cortul până la orice urmă de prezență umană, pentru ca cei care vor veni după mine să se bucure de aceeași experiență.
• Să mă bucur de natură în liniște, să o AUD. Fiecare trosnet al copacilor, șuieratul vântului, sunetul ciocănitorilor care caută neobosite insecte în scoarța copacilor. Îmi place adesea să mă opresc lângă pârâuri în munți, să închid ochii și să ascult apa sau să ating trunchiurile copacilor cu ochii închiși. Voi vă opriți în aventurile voastre ca să ascultați natura?
Aș putea spune că momentul în care m-am simțit cu adevărat fotograf de natură a fost atunci când am început să înțeleg această lume atât de complexă și fragilă, când am început să privesc profund și să respect cu adevărat ceea ce văd prin vizor.Hai să lăsăm natura să dicteze ritmul, iar noi doar să-l urmăm.
